Determină numărul de insolvențe spirala autodistrugerii economiei?

Determină numărul de insolvențe spirala autodistrugerii economiei?

Când privim asupra unui proces economic complex, rolul insolvenței se întinde dincolo de banala stingere de creanțe şi se referă la măsurile necesare pentru ca veriga defectă dintr-un lanț să fie refacută sau înlocuită rapid. Admninistratorul/lichidatorul judiciar are misiunea de a asigura continuitatea în funcționarea şi utilizarea activelor debitorului, indiferent cine este proprietarul lor.

Dacă plecăm de la ideea (probată, de altfel) că diferența dintre profit şi pierdere este dată de abilitatea echipei de management, observăm că procedura insolvenței este de fapt un cadru reglementat care trebuie să permită răgazul necesar refacerii încrederii partenerilor de afaceri (în condițiile aprobate de ei), or să asigure mutarea, cu celeritate, a activelor în mâna altor proprietari, contra banilor pentru plata creanțelor. Din punctul de vedere al întreprinderii.

Altfel spus, pentru ca pădurea să fie verde şi sănătoasă, fiecare copac bolnav trebuie identificat, diagnosticat, iar apoi tratat sau tăiat!

În România ultimilor ani, tot mai multe societăți au intrat în imposibilitate de plată ceea ce a condus la un numar tot mai mare de insolvențe, urcând pe locul 3 în topul țărilor din Europa Centrala.

Începând cu anul 2007, când la nivel național se înregistrau aproximativ 10.000 de deschideri de procedură, numărul insolvențelor noi a crescut într-o primă fază rapid, apoi a rămas relativ constant undeva în jur de 21.000.

Dar să vedem ce ne spun cifrele. Coface face un calcul şi dă certe 23.665 de insolvenţe deschise la nivel national în 2012, cu bătaie spre 25.000. UNPIR are informaţia că au fost 21.541, iar ONRC face publică cifra de 16.404. Faţă de anul 2011, Coface vede o creştere de cca 17% a numărului de noi insolvenţe, UNPIR o creştere mica, de 4,5% iar ONRC o scadere de 3,2%. Se preconizează pentru 2013 o creştere cu cel putin 10%.(Fig 1) Chiar dacă sunt mari diferenţe între cei trei furnizori de informaţii (nu căutăm explicaţii acum), fiecare din cele trei instituţii arată un trend faţă de situaţia din trecut, singurul care este uşor optimist fiind cel al ONRC.

Evoluția sumelor blocate în procedurile de insolvență ne relevă o situaţie care se autogenerează: debitorii intraţi în insolvenţă provoacă blocaje financiare, dificultăţi în aprovizionare, seamănă neîncredere printre companii şi angajaţi, crează provizioane bancare şi arierate bugetare. Toate aceste efecte ale eşecului debitorilor devin cauze ale insolvenţei pentru alţi comercianți, iar spirala autodistrugerii economiei naţionale se răspândeşte inclusiv către persoanele fizice şi continuă…

Sumedenia de factori favorizanţi ai blocajelor economice (întârzierea plăţilor, neplata, creşterea riscului şi frânarea creditării etc) combinată cu fragilitatea societăţilor comerciale româneşti conduc la o creştere continuă a numărului de insolvenţe respectiv la creşterea valorii medii a masei credale cu care un debitor intră în insolvență, iar efectul previzibil este propagarea în mediul economic a incertitudinii, a riscului de neplată.

Este evident că pe acest fond de nelinişte, rata riscului bancar a atins în iulie 2013 un maxim istoric, fiind de 5 ori mai mare față de riscul calculat la finele anului 2008.

Iar în acest context de creştere a riscului şi restrângere a creditului, întreprinderi din ce în ce mai mari au rămas fără capital de lucru astfel că, la sfârşitul anului 2012 masa credală înregistrată în procedurile de insolvență a ajuns să reprezinte 22% din PIB-ul Romaniei.

Ei bine, indiferent în fața acestor indicatori, Produsul Intern Brut (PIB) a marcat în primul semestru al acestui an o creştere de 1,8% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, potrivit Institutului Naţional de Statistică (INS). Este demonstrat astfel căşi în condiţiile unui număr mare de insolvenţe avem creştere economică!

Iar explicaţia este pur statistică: în final, nu numărul firmelor ce au intrat şi vor intra în insolvenţă ne interesează, ci calitatea lor de comerciant activ. Din start trebuie să delimităm consecinţele deschiderii procedurii de insolvenţă pentru un “comerciant viu” caracterizat printr-un patrimoniu, un fond de comerţşi, mai ales, planuri de viitor, de cele care vor afecta firmele tip “carcasă juridică”.

Menţionez că termenul de “carcasă juridică”îl voi folosi pentru a denumi acele întreprinderi fără activitate, pentru a căror existenţă nu luptă nimeni ba din contra, interesul participanţilor la procedură este radierea lor rapidă din Registrul Comerţului.

Regula lui Pareto, valabilăşi în diferenţierea cazurilor de insolvenţă, ne sugerează că lichidarea judiciară este singura opţiune care are sens juridic şi economic pentru aşa numitele “carcase juridice” - mici intreprinderi fără activitate, golite de resursa umanăşi materială dar cu datorii istorice, ce reprezintă 80% din societăţile pentru care instanţa deschide procedura insolvenţei.

Pentru a ne explica acest fenomen, este necesar să ne întoarcem în timp şi să vedem zecile de mii de corporatişti ai anilor 2001-2008 care îşi încasau salariile pe microîntreprinderi. Să nu uităm de alte zeci de mii de microîntreprinderi pe care se descompunea activitatea firmelor plătitoare de impozit pe profit. Apoi au urmat miile de echipe de muncitori organizaţi în societăţi comerciale, firmele şoferilor de tir, cele ale şoferilor de dube, ale instalatorilor şi nu în ultimul rând, firmele celor plătiți sub forma drepturilor de autor.

În România anului 2013 există zeci (poate sute) de mii de firme inactive, carcase juridice care trebuie şi vor fi lichidate pentru că nu mai folosesc scopului pentru care au fost înființate de către acționari/asociați: optimizarea fiscală. Aceste mici companii, născocite şi propagate cu sprijinul consultanței marilor case de avocatură doar pentru avantajele fiscale pe termen scurt, nu vor afecta mediul de afaceri în nici un fel odată cu intrarea în insolvență pentru că ele nu au existat, nu existăşi nu vor exista în realitatea economică. Ele au fost interpuse între fluxurile financiare şi bugetul statului, exact în acelaşi mod în care Făt Frumos arunca în spatele lui săpunul, peria sau inelul pentru a nu-l prinde Mama Zmeilor.

Aşadar, sistemul economic şi financiar din România nu poate fi afectat in mod direct doar de numărul de insolvențe ci, orice analiză serioasă trebuie să le coreleze cu evoluția valorică a masei credale. Dar acest raport îl vom trata într-un număr viitor.

Articol scris de Florian Mateiţă.

Florian Mateiţă - partener al Rominsolv SPRL şi fondator al Fairsolve.com